Locotenentul Giovanni Drogo e in drum spre fortul Bastiani, nume de legenda, unde il asteapta afirmarea - cel putin asa crede el. Ajuns acolo descopera ca nu se intampla niciodata nimic si crede ca va pleca in cateva luni. Ramane insa cativa ani sub vraja fortului si va fi surprins sa afle ca misiunea sa acolo va continua pana la sfarsitul carierei. Inspre nord se intinde un enigmatic desert al Tatarilor, de unde in urma cu multi ani se pare ca venisera armate atacatoare (fortul avea de altfel misiunea de paza in apropierea frontierei).

O alarma falsa intervine atunci cand vecinii fac o incursiune pentru lucrari de cadastru. Soldatii reactioneaza subit, sperand sa fie marea lor sansa de a trai din plin. Dezamagirea va fi pe masura asteptarilor. Adevaratul atac vine abia cand Drogo, ajuns adjunctul comandantului, este batran, bolnav si neputincios. Buzzati exploateaza excelent drama ofiterului care vede sosind ocazia mult visata exact in clipa in care nu mai poate reactiona in nici un fel. Comandantul Simeone cheama o masina din oras care sa-l ia pe Drogo, eliminand orice speranta a unui eroism final. Ultimul capitol aduce intalnirea lui Drogo cu moartea, intr-un han, in drumul de intoarcere spre oras.

Cartea e bazata pe o singura poveste, legata de destinul lui Drogo, cu unele abateri temporare: fortul, muntele, desertul, tatarii, capitanul Ortiz, primul ofiter de la fort, intalnit de Drogo la sosire ( scena se repeta cu locotenentul Moro, de data asta Drogo fiind capitanul), acasa -instrainarea de mama si de fosta iubita, Maria. Atitudinile dominante sunt asteptarea, supravegherea desertului, paza. Oamenii de la fort doresc razboiul pentru a da un sens propriei existente, au o nevoie acută de eroism. Lipsa unui asemenea eveniment le transforma vietile intr-un chin care nu poate lua sfarsit decat prin moarte. Asteptarea lor e o suspendare a vietii, insotita de o continua rememorare si de planuri care nu se vor concretiza niciodata.

Am remarcat similitudini cu un alt personaj al lui Buzzati, Barnabo, omul muntilor: asteptarea, cautarea unui sens al propriei existente, nevoia de eroism, de bravada, muntele. Imaginile sunt de multe ori surprinzătoare, dand evenimetelor (sau lipsei lor!) o tensiune enorma.

Efectul cartii e destul de logic, pentru ca asteptarea indelungata din roman devine suport de meditatie. Drogo intruchipeaza lupta eterna dintre speranta si teama de ratare.