Despre Flannery O’Conner se ştie în general că îl urmează pe Faulkner la nivel tematic si stilistic. Personajele din nuvele sunt urmarite in miscarile lor zilnice, in cauzalitatea situatiei lor sociale si in relatiile dintre ele. Notarile de comportament fac uneori trecerea catre un psihologic schitat. Nuvelele “Un eveniment fericit” si “Persoana deplasata” sunt bazate pe un realism suplu, fara pretentia viziunii obiectiv-totalizatoare, ceea ce le face chiar mai credibile. “Persoana deplasata” mi se pare mai importanta, fiind construita pe tema muncii si a exilului - dintr-o tara in alta sau dintr-o regiune in alta. Sunt scoase in evidenta prejudecatile oamenilor, impartiti in oameni ai locului si persoane deplasate, precum si in stapani si supusi (fara sa fie vorba chiar de sclavie). Mrs McIntyre e o proprietara de pamanturi, cu angajati albi si negri. In centrul atentiei e o familie de-a locului, fidela stapanei de multi ani: fam. Shortley. Ideea obsedanta a d-nei McIntyre este ca se poate debarasa de oricine, fara ca viata ei sau munca pe terenurile proprii sa fie afectata grav. Legat de asta sunt mentionate si pretul muncii, dorit la cote cat mai joase, si o morala alimentata de figura preotului, obisnuit al casei, pe care d-na McIntyre nu pare sa-l asculte, desi procesele de constiinta pe care le are dovedesc ca vorbele preotului nu ii sunt straine. Ea se debaraseaza de fam. McIntyre, lasand mare parte din munca pe mana unui polonez foarte priceput, cunoscator al utilajelor agricole si neobosit in munca sa. Pacatul lui este ca vrea sa-si aduca pe cineva din familie, ceea ce Mrs McIntyre nu concepe. Polonezul (mr Guizac) pare sa stie ca e de neinlocuit si de aceea amenintarile proprietaresei nu par sa-l afecteze prea tare. Considerandu-l doar o persoana deplasata, proprietareasa il ameninta cu evacuarea si viseaza la reintoarcerea cuplului alungat. Se va intoarce doar d-nul Shortley, sotia murind in urma unui atac cauzat chiar de alungarea de la ferma. D-nul Shortley il uraste pe polonez si doreste plecarea acestuia, care intarzie asa ca, satul de asteptare, Shortley il omoara pe Guizac, calcandu-l cu tractorul. In aceeasi seara Shortley pleaca si el de la ferma, ca si negrul Sulk, cu care proprietara avusese discutii asemanatoare. Toate acestea provoaca o depresie din care d-na McIntyre nu va mai iesi. Finalul nuvelei o prezinta abandonata de toata lumea, cu exceptia preotului, care continua sa vina constant spre a-i tine prelegeri. Mi-a placut jocul relatiei dintre oamenii locului si persoanele venite din alta parte, deplasatii cu un statut cat se poate de fragil, care-i situeaza intr-o zona de vesnic provizorat al vietii. Schitele de personalitate variaza intre grotesc si tragic, singurul regizor al spectacolului propus de O’Connor parand sa fie viata insasi. Morala propusa de preot aduce doar ideea prezentei unor false valori, sau a unei proaste promovari a acestora. Pana la urma, nu stim cine e mai fragil, deplasatii sau bastinasii. Primii vor dobandi un al doilea statut, de alungati - cei care nu vor muri! -, iar oamenii locului, stapanii vor ramane singuri, confruntandu-se cu propria monstruozitate. Stapanii se pot debarasa intr-adevar de oricine - fara garantia gasirii unor inlocuitori de fiecare data -, insa marea lor problema e ca nu se pot debarasa de ei-insisi, raul nefiind in ceilalti, ci in ei.